PRIMARIA COMUNEI AVRAM IANCU

Judetul Alba

PREZENTARE LOCALA

    Istoricul comunei Avram Iancu este strans legat de istoria Tarii Motilor, vatra a atator evenimente din istoria poporului nostru.
    La randul ei istoria Tarii Motilor si a Vidrei de Sus este strans legata de istoria mineritului de pe Valea Ariesului superior, de evolutia mestesugului prelucrarii lemnului si de activitatea comerciala a acestei zone.
    Primele stiri le avem cu cinci secole inaintea erei noastre cand agatarsi cei iubitori de miere si metale nobile au locuit in regiune, iar dupa dansii dacii. Urme materiale care sa ateste prezenta omului preistoric nu s-au descoperit, viata preistorica a fost posibila datorita existentei unui vanat foarte bogat, ape curgatoare bogate in peste si a unui climat mai bland in aceasta zona depresionara.
    In epoca bronzului si cea a fierului a fost obtinut aurul preistoric prin spalarea nisipurilor aurifere din albia Ariesului Mic sursa principala de procurare a aurului nativ.
    Procesul de obtinere a aurului prin spalarea nisipurilor aurifere la Vidra de Sus continua si in timpul ocupatiei romane in Dacia. Astfel, pe malul drept al Ariesului Mic au fost  identificate instalatii pentru exploatarea aurului prin spalare  si chiar steampuri. Urme de steampuri cubice au fost identificate in locurile: (La Veselia Vadoancii)  si Gura Vaii Pestelui.
    Marturie a spalarii aurului din aluviuni stau  ingramadirile de movile cu prundisurile spalate in ridicaturile din Lunca Ariesului, movile, acoperite cu iarba si paduri. Astfel de ingramadiri cu prundisuri spalate si asezate sub forma de movile pot fi identificate incepand cu "Sesul Onului", "Gura Vaii Pestelui", pana la "Gura Vaii lui Balan" si in aval, in satul Cartulesti si in alte puncte din satul Tarsa, in "Haldine" (peste Ariesul Mic vis-a-vis de centrul comunei) si in locul "La Talicu". Populatia autohtona a fost crutata si folosita pentru extragerea aurului in folosul fiscului imperial, fiind supusi unui pronuntat proces de romanizare.
    Marturie existentei unei populatii romanizate care expoata aurul din nisipul aluvionar, stau descoperirile arheologice intamplatoare. In deceniul VI al secolului al XX-lea, Niolae Jude, taran din satul Tarsa, niveland cateva movile de pietris din jurul casei sale de pe o terasa a Vaii Ariesului Mic, pentru a pune temelia fauriei, a descoperit cateva tuburi de argila folosite la canalizare. Profesorul Popa Mircea , directorul de atunci al Muzeului Memorial le-a datat ca fiind din vremea stapanirii romane.
    In anul 1998 au fost descoperite  in punctele de "La Goia" satul Avram Iancu-Centru si la Niculita Ramtului in satul Tarsa fragmente ceramice antice dintr-o pasta ce predomina culoarea rosu-caramiziu, apartinand secolelor II-III. Fragmentele fiind de olarie romana provinciala. Intre Valea Ariesului Mic, unde in perioada romana se spala aurul si celelalte zone aurifere din Muntii Apuseni, exista un drum roman de legatura. Aurul exploatat de aici, in perioada romana ajungea in monetariile din Siscia, Sirnium si Viminacium, sau probabil pana la Roma.

        Atestare documentara
    Localitatea Vidra este atestata documentar pentru prima data in anul 1595 in Privilegiul acordat de Cristofor Bathory principele Trasilvaniei cand reinoieste actul de danie asupra caselor si mosiilor sale din Tzopanfalva (Campeni) lui Nicolae Filimon. In vremea aceea localitatile Raul Mare si Raul Mic apartineau de Campeni.
    Vidra de Sus, parte componentt a localitatii Vidra apare pentru prima data de Felsö-Vidra,Vidra Gyin Szusz in anul 1839. Vidra de Sus este amintita si in statistica Transilvaniei din anul 1850 sub numele Felsö-Vidra Vidra din Szusz, precum si in Buletinul Ceuberniului Provinciale pentru Marele Principat al Transilvaniei din 1854 . Cea mai veche mentiune a toponimului Vidra de Sus apare insa la 2 decembrie 1739, intr-un act de danie, redactat la Vidra de Sus .
    Vechii locuitori ai comunei Avram Iancu fac parte din familia motilor sau "topilor", cum sunt cunoscuti locuitorii din tinutul Campenilor urmasi directi ai dacilor si a colonistilor romani.
    Denumirea de moti vine de la chica antica-obicei dacic purtat de barbati, intalnit pana in a doua jumatate a secolului  al XIX -lea in Tara Motilor. Iar denumirea de top deriva de la cuvantul german "zopf", care in romaneste inseamna tot chica, porecla data de functionarii austrieci, motilor, carora le spunea in nemteste: "zopfi-ger valachus", in romaneste valahi-romani cu chica. Acest nume il purtau toti locuitorii dintre Mures si Biharia, locuitorii voievodatului romanesc Terra Tzapus.
    Consemnarea termenului de Tzopan este atribuita prima oara lui Constantin Porfirogenetul in lucrarea sa "Descrierea Ardealului din secolul al XI-lea".
    Pentru acest secol mai avem precizarea facuta de N. Dragan (1933) care se referea la omonimul Biharia de la maghiarul Bihar. Nu excludem sa avem in maghiara un imprumut de la romani, deoarece Biharia si Chistag apar in cel mai vechi document maghiar medieval, privitor la Transilvania - "Gesta Hungarorul" (secolul XII).
    Prima mentiune documentara a tinutului aurifer al Tarii Motilor dateaza din anul 1201, cand Terra Obruth, adica tinutul Abrudului ajunge in urma unei danii regale in stapanirea banului Yula, iar mai tarziu al lui Zaboulans Secuiul. In anul 1271 regele Stefan al V-lea a daruit tinutul  capitulului  din Alba-Iulia.
    Mai tarziu locuitorii acestui tinut sunt mentionati in Bula papei Clement al VI-lea adresata voievozilor romani din Transilvania in 1345, unde se aminteste de un voievod de "Tzopus", cu numele de Ambrozie.  O alta mentiune a Terrie Tzopus este datata la 1308, cand regele Ungariei il da pe tanarul Otto Bavarezul, ajuns prizonier la voievodul Apor al Ardealului, in seama  voievodului Hategului. Acesta il facu scapat prin oamenii sai si l-a condus prin Terra Tzopus, apoi prin Terra Belinis (Beinsi-Beius) in Maramures, scapand in Galitia  de urmarirea magnatilor unguri.
    Asezarile din zona Ariesului sunt mentionate intr-un document din anul 1366 "Districtum Terrae Obrugh cum Zlatna ac villis interitoris situatis". In afara localitatilor mentionate in Valea Ariesului ar mai fi fost,  in evul mediu timpuriu: Boeszerek, Campeni, Vidra si in sfarsit Raul Mare.
    In acest tinut au fost organizate voievodate, conduse de cnezi si voievozi romani. La inceputul secolului al XIV-lea se afla in frunte voievodul roman Iacob, care si-a pierdut neatarnarea fata de regii Ungariei. Motii au umblat si trait din timpurile vechi ca oameni liberi ramanand in aceasta stare si dupa ocuparea Transilvaniei de regii unguri. In doua diplome, una din 1357, alta din 1365 regele Ludovic cel Mare ii numeste "Cives hospites si Montenistal", iar Sigismund la anul 1428 ii lasa liberi si le intareste libertatea. Principii Ardealului care au urmat: Bethlen, Rakotzi si Apaffi prin diplome in mai multe randuri le-a intarit acest drept.
    Locuitorii Vidrei de Sus sunt prezenti avandu-l in frunte pe Avram Iancu la adunarile de la Blaj, cat si la evenimentele care au urmat. Daca adunarea din 30 aprilie 1848, robotele si dijmele sunt desfintate prin vointa oamenilor, monopolurile seniorilor de asemenea, dregatorii sunt negati in multe sate. Motii sunt acum cei mai indarjiti si cei mai hotarati in asi face dreptate singuri. Motii vidreni inceteaza de a mai fi iobagi umiliti. Ei incep sa refuze serviciul pe care erau obligati a-l indeplinii gratuit, nu mai platesc taxele urbariale.
    "Motii Vidrei de Sus, consatenii lui Avram Iancu raspund cu entuziasm cand sunt chemati la cea de-a doua adunare de la Blaj. Intre cei zece mii de moti organizati militareste sunt si consatenii sai. Acestia ar fi jucat un rol insemnat in organizarea Marii Adunari Nationale de pe Campia Libertatii in ziua de 3/15 mai 1848 in cete si carari". Dupa adunarea de la Blaj, in Muntii Apuseni, motii erau de parere ca libertatea (stergerea iobagiei) trebuie obtinuta prin forta. Refuzul Dietei din 29 mai 1848 de a sterge iobagia, hotarand in schimb unirea Transilvaniei cu regatul ungar il determina pe Avram Iancu sa organizeze rezistenta armata. Pe 8 iunie 1848 Avram Iancu vorbeste poporului adunat in targul din Campeni, aratandu-le romanilor sa se pregateasca "fiindca a sosit timpul ca sa fie liberi" .
     In a doua jumatate a lunii august 1848, Avram Iancu a iesit la lumina, a inceput recrutarea si instruirea a 800 de flacai din "garda nationala". Intre 21-30 septembrie Avram Iancu cu 600 de moti inarmati, participa la o noua adunare la Blaj. Aici s-a format un alt Comitet National, Avram Iancu a fost numit prefect general-conducator militar al Transilvaniei (un fel de ministru de razboi). Intors in muntii lui s-a dovedit a fi un stralucit comandant militar, organizand forta militara si teritoriul Tarii Motilor, ca o republica romaneasca revolutionara numita Cetatea din Munti. La 19 octombrie s-a hotarat organizarea militara a Transilvaniei in 15 legiuni, fiecare legiune in zece tribunate, fiecare tribunat in zece centurii si centuria in zece decurii. In tinutul motesc Avram Iancu a organizat Legiunea "Auraria Gemina". Intre cei zece tribuni a legiunii sale era si preotul Ioan Gombos din Vidra de Sus. Avram Iancu, Eroul Romanilor, isi trage originea dintr-o familie de iobagi de pe Valea Ariesului Mic. Bunicul sau Gheorghe Iancu a fost preot la Vidra de Sus, in 1784 a luat parte la rascoala lui Horea. Tatal eroului, Alexandru a fost al treilea fiu al lui Gheorghe Iancu s-a nascut la 1797, om destept, cu mintea agera, invatat, mult timp jude comunal si gornic de paduri la Vidra de Sus . Anul 1852 este anul vizitei imparatului habsburg Francisc Iosif in Transilvania. Iancu staruie ca impapatul sa-si schimbe treseul vizitei, ca imparatul sa treaca si prin tinutul Campenilor. Dupa staruinta multa, dorinta sa octine consimtamantul celor care se ocupa de vizita si a imparatului. Isi schimba traseul de la Brad, prin Baia de Cris, Halmagiu, peste Muntele Gaina la Campeni. Avram Iancu se ingrijeste sa se repare drumul de munte, podurile stricate  si le cere motilor sa dea oaspetilor cai buni de calarit. Dupa un popas de o ora la Halmagiu, convoiul imperial sa indreptat spre Muntele Gaina. Pe Gaina imparatul soseste la ora trei dupa-amiaza. Aici urma sa fie intampinat de Avram Iancu, el pregatise pentru inaltul oaspete porti trimfale, colibe si frunzisuri, mese pentru recreere. Eroul din munti venise de cu dimineata sa supravegheze pregatirile. Traditia locului spune ca Iancu i-at fi pregatit imparatului in locul numit "Ghipul Imparatului" o masa unde sa pranzeasca impreuna cu acesta. Pe lespedea de piatra, Iancu ar fi pus pe cineva sa ciopleasca cuvintele ramase proverbiale "Un nebun si cu-n mincinos niciodata nu se vor putea intalnii". Cuvintele acestea explica refuzul lui Iancu de a inampina pe imparat pe tot parcursul vizitei argumentand de cate ori era chemat ca mai are inca multe de isprvit. Primirea pe platoul Gainii o va face protopopul Balint din Rosia Montana, care il asigura pe imparat de devotamentul poporului roman. Pe platou este si mama Iancului, fluturand un strag in fruntea unui banderiu de moate calare. Convoiul trece prin Vidra de Sus, prin fata casei Iancului unde erau adunati preoti. Imparatul se opreste o clipa, gusta din paharul de vin cu care-l imbie Alisandru Iancu, in uralele satenilor. Marea buluceala produsa de multimea poporului adunat sa-l vada, l-a speriat pe imparatul Francisc Iosif, temere sporita si de lipsa lui Iancu la primire. Guvernatorul Transilvaniei, printul Schwartzenberg incepe sa-i fie frica si-l intreba pe Simion Balint: "Suntem in siguranta aici?". Convoiul isi continua drumul spre Campeni unde imparatul avea sa innopteze, tocmai unde fusese cartierul general al Legiunii Auraria Gemina. Si pentru sederea acestuia la Campeni se ocupa personal, nu uita sa comande lumanari daca sosirea imparatului s-ar fi amanat mult in noapte. Iancu ramane dator sa explice contradintia cu care ii pregateste oaspetelui o primire imparateasca, si refuzul repetat de a se intalnii cu imparatul. Sa fie oare raspunsul sau tacut la dispretul cu care il trata imparatul, zabovind ai spune sau comuunica hotararea la memoriul ce il inaintase? Absenta sa la solemnitatile primirii imparatului are greutatea unui protest categoric impotriva indiferentei aratata de acesta in descalirea cauzei motilor. Dupa vizita imparatului in augurt 1852, Craiul Muntilor este inchis si palmuit in inchisoarea din Alba Iulia. O noua revolta l-a cuprins i i-a adus pierzarea. A urmat fatalul sfarsit de drama zguduitor si mistic. De acum Iancu era prizonierul demnitatii sale ranite.
    Inainte de Craciunul anului 1852 autoritatile militare il trimit pe Iancu din Alba Iulia la Sibiu unde i se insceneaza la repezeala, un proces. Ca in final  sa i se comunice sentinta de achitare. Avram Iancu se intoarce la Vidra de Sus impreuna cu batranul sau tata, care-i fusese alaturi tot timpul.
    Cultul lui Iancu a prins radacini puternice in inimile motilor sai, fapta sa ramanand  vie in inimile generatiilor trecute si viitoare. Dupa Marea Unire de la 1918, eroul este cinstit cu se cuvine. In anul 1924 "Astra" din Sibiu a organizat sarbatorirea a 100 de ani de la nasterea lui Avram Iancu, prilejuita de vizita regelui Ferdinant I in Tara Motilor, la Vidra de Sus, locul de nastere al eroului. In anul 1995, la 171 ani de la nastere, pe fatada Scolii Generale din Avram Iancu s-a asezat inca o placa comemorativa.

        Industria mestesugului specializat
    Aparitia acestuia a fost determinata de insuficienta productiei agricole si de abundenta materialului lemnos. Mestesugurile din lemn, in conditiile izolarii au asigurat un venit mai mare decat lemnul cioplit, fasonat. Vasele aveau trecere mai mare si in schimbul lor se puteau obtine cereale. Pe de alta parte, produsele din lemn-vasele se puteau duce pe cai sau in carute, fiindca drumurile de tara s-au deschis mai tarziu. Mesterii prelucrarii lemnului cunosteau aproape toate mestesugurile din motive economice bine determinate.
    Diferentierea si specializarea treptata a acestui mestesug in cadrul celorlelte mestesuguri rezulta din multiplele necesitati mereu crescande ale populatiei din zona, implicit si din localitatea noastra si indeosebi de necesitatile populatiei de care sunt legati motii vidreni prin activitatea lor mestesugareasca.
    Dintre toate mestesugurile prelucrarii lemnului vasaritul sau dogaritul (facutul ciuberelor) cere cea mai mare specializare dobandita intr-o perioada de timp indelungata, invatandu-se din tata in fiu.
    Vasarii sunt acea categorie de mestesugari care se ocupa doar de producerea vaselor, fara sa efectueze reparatii. Ei isi valorifica produsele lipsind cateva saptamani de acasa la fiecare drum, dupa care la intoarcere isi pregatesc din nou alta serie de vase. La acestia se observa un ciclu continuu de productie si valorificare a produselor.
    Fenomenul "desprinderii" mestesugului de agriultura si cresterea animalelor s-a manifestat initial prin specializarea unui numar restrans de barbati din fiecare sat. Si in cazul participarii familiei la practicarea mestesugului, unii membrii ai sai (sotia, copiii, batranii) continuau sa se indeletniceasca cu agricultura, oricat de mica ar fi fost suprafata de teren arabil de care dispunea. Chiar si atunci cand specializarea s-a extins asupra intregii comunitati satesti, aceeasi locuitori continua sa practice vechile ocupatii (agricultura, cresterea animalelor, negotul cu produse din lemn, vase sau produse forestiere).
    Prin dezvoltarea specializarii, mestesugarii satisfac nu numai nevoile permanente ale economiei agro-pastorale ale propriului sat, cat si nevoile unei zone sau a unui intreg tinut. Cu timpul, desfacerea produselor din lemn prelucrat s-a extins  si la zonele invecinate, ori mai indepartate. Astfel, in secolul al  XVIII-lea putem vorbi despre un orizont romanesc transcarpatic al motilor vasari vidreni.

        Elemente geologice si impactul lor in peisaj
    Pentru inceput avem in atentie trecutul geologic al localitatii aflate in studiu in contextul mai larg al evolutiei muntilor din care face parte.
    Muntii Apuseni sunt constituiti dintr-un fundament cristalin cu intruziuni granitice, probabil hercinice sau caledonice, peste care s-au depus depozite sedimentare de varsta permiano-mezozoica si cretacice superior-paleogene. Toate aceste formatiuni sunt strabatute de roci magmatice.
    Sisturile cristaline ocupa zona centrala a Muntilor Apuseni. Pe directia nord-sud cristalinul se intinde de la Valea Somesului Cald pana la Ariesul Mic. Zona centrala constituita din sisturi cristaline are o latime de 50 km de la nord la sud, atingand si partile sudice ale Bihorului, unde este asezata comuna Avram Iancu.
    Bihorul sudic se caracterizeaza prin existenta unei serii deosebite de sisturi cristaline si prin dezvoltarea intensa a paleozoicului superior si cretacicului superior. Sisturile care dupa aceasta parte a Bihorului sunt reprezentate prin sisturi filitoase foarte fin stratificate de culoare verde sau cenusie. Acestea seamana cu filitele cristaline epizonale. In alte cazuri, metamorfismul lor este mai putin pronuntat si atunci sisturile verzi isi pierd din caracterul filitos, devenind cenusii foarte foioase si satinate. Intre ele se afla intercalatii de cuartite si gresii.
    O alta serie metamorfica este formata din sisturi cristaline cu porfiloblaste de albit si antibolite. Este seria din Biharia care se dezvolta intre Dohrinu-Vidra de Sus-Piatra Graitoare.
    Sedimentul din invelisul acestor serii cristaline apartin permocarboniferului metamorfozat, permianului si cretacicului superior. Permocarboniferul se intalneste in seria sisturilor verzi Lapus-Vidra si este constituit din filite cuartitice negre cu sercit, gresii si conglomerate semifilitice. Iar permianul superior acopera transgresiv toate seriile metamorfice prin partea de sus a catenei si formeaza doua zone: Vidra-Neagra si Gaina. Este reprezentat printr-un complex detritic care incepe la baza cu un orizont de conglomerate brecioase roz-violacee formate din elemente de sisturi cristaline slab rulate si calcare negre.
    Aspectul sistos, usurinta de dezagregare a complexului cretacic fac sa se deosebeasca de conglomeratele pe care se suprapune in zona Vidra-Neagra. Urmeaza nivelul grezos constituit din gresii conglomeratice cu resturi organice, gresii cu inocerami, gresii rosii si calcare negre.
    In sfarsit, la partea superioara se dezvolta argilele violacee sistoase, argilele satinate cenusii-verzui si marnele albicioase verzui-violacee in alternante frecvente. Bogata fauna de la Vidra  de Sus-Avram Iancu, cunoscuta de primii cercetatori, a folosit in parte la determinarea varstei intregului complex.
    Arhitectura geologica a Bihorului sudic prezinta complicatii tectonice, care constau in suprapunerea a doua panze scurte peste panza de Codru, care predomina in intreaga regiune de nord-vest a Apusenilor.
    Deasupra panzei de Codru se afla seria de Biharia. Pozitia glometric superioara a acestei serii fata de panza de Codru pledeaza pentru existenta unei noi unitati tectonice suprapuse. Seria cristalinului de Biharia se suprapune acestei panze si este suportata direct de permo-carboniferul metamorfozat. Suprafata de incalecare-seriaj prezinta o infatisare aproape orizontala; masa seriata ocupa partile inalte ale reliefului in nord si coboara simtitor in partea de sud. Apare bine conturata intre Piatra Graitoare  si Ariesul Mic. In sud din cauza transgresiunii cretacice si a contactului ezitant fata de permo-carbonifer, suprafata de incalecare este mai putin evidenta.
    In ansamblul sau seria cristalina se deseneaza ca o panza scurta, suprapusa panzei de Codru. Varsta ei este mezocretacica, fapt demonstrat de transgresiunea cretacicului superior peste suprafata de seriaj.
    Panza de Biharia reprezinta o digitatie a panzei de Codru pastrata in partile cele mai inalte ale reliefului. La partea superioara suporta o alta unitate tectonica de aceeasi valoare: panza de Gaina. Marginile ambelor panze se urmaresc paralel, au partea nordica cea mai ascutita si mai ridicata, iar in sud coboara catre Muntii Metaliferi. Din cauza eroziunii mai inaintate, panza de Gaina prezinta o deschizatura adanca, prin care apare panza  de Biharia.
    Muntii Bihorului sunt saraci in cuiburi fosiliere. Cele mai importante sunt la Vidra de Sus-Dealul Melcilor si Neagra. Dealul Melcilor se gaseste la hotarul dintre localitatile Avram Iancu  si Vidra, este unul dintre punctele fosiliere pomenite in literatura geologica de Posepni Hawer si Stache, din cauza bogatiei in forme detasabile si pozitiei accesibile. Cochiliile mari si groase de Actaeonella se desprind din gresiile usor dezagregabile.
    Depozitul de gasteropode din Dealul Melcilor este unul  dintre cele mai interesante puncte fosilifere din tara, intarind concluzia ca in aceasta regiune cu 50-80 milioane anii in urma, in cretacicul superior, se gasea o mare calda care a permis dezvoltarea unei faune bogate.
    Terenurile din partea mediana si superioara a raului Ariesul Mic se integreaza in unitatea geotectonica a Apusenilor de Nord mai exact, in subunitatea Muntilor Bihor, la limita acestora cu unitatea alpina a Apusenilor de Sud (Muntii Metaliferi).
    La alcatuirea geologica a acestor terenuri participa formatiuni cristalofiliere (roci metamorfice), formatiuni sedimentare si roci de natura magmatica (vezi harta geologica simplificata).
    A. Rocile cristalofiliere constituie fondul petrografic al regiunii. Ele reprezinta foste roci sedimentare si eruptive (magmatice) care au suferit fenomene de metamorfism in decursul mai multor cicluri (etape) ale evolutiei geologice a crustei tereste. Variatele tipuri litologice indica diversitatea conditiilor termice si barice (de presiune) ale metamorfismului in timpurile geologice de generare a catenelor muntoase. In cazul unui metamorfism de grad scazut, pe baza structurii si compozitiei minerale si chimice a rocilor se poate deduce natura ordinara a materialului supus unor astfel de transformari. In astfel de cazuri se folosesc termeni ca metariolit, metagalebro sau de variate tipuri de meta-sedimentare. Pe langa schimbarile de compozitie, diferitele stive (volume de roci) au putut suferi deplasari notabile pe verticala si lateral (pe orizontala), cu aparitia unor fracturi (falii) si a planelor de seriaj (incalecare), cand termeni de varsta mai veche ajung in pozitie anormala, deasupra altor termeni de varsta geologica mai recenta. Dar astfel de evenimente tectonice pot aparea si independent de coditiile de metamorfism regional.
    Asa se explica faptul ca in alcatuirea geologica a Apusenilor nordici, implicit in Masivul Biharia, cu o complexitate tectonica deosebita  au fost recunoscute de diferiti autori mai multe unitati sariate ca: sistemul panzelor de Codru, sistemul panzelor de Biharia, de Somes s.a. Diferitele subunitati  separate pe harta ca: panza de  Arieseni, panza de Biharia, panza de Muncel, etc.  fac parte din astfel de structuri cutate si (sau) sariate. In compunerea unor asemenea structuri sariate iau parte  diferiti termeni petrografici si stratigrafici care, uneori se repeta de la o panza la alta.
    Seria de Biharia, alcatuita  pe baza determinarilor spora-protistologice. Precambrianul superior (o varsta geologica de peste 580 milioane ani) se compune in principal, din sisturi cloritoase  cu porfiloblaste de albit, cu intercalatii de ortoamfibolite (roci eruptive bazice), de gnaise si de calcare  si dolomite cristaline.
    Rocile acestei serii au un grad de metamorfism relativ avansat cu o dezvoltare considerabila in Masivul Biharia, unde sunt acoperite de o serie de roci mai slab metamorfozate (Seria de Pauseni), precum si in partea bazala a Seriei de Muncel, in versantii Ariesului Mic la Tarsa, Avram Iancu si mai la nord, la Poiana Vadului (Neagra).
    Seria de Muncel, atribuita pe baza datelor microfloristice Cambrianului (580-490 milioane ani) , se dispune normal peste sisturile cristaline ale Seriei de Biharia. Se dezvolta aproape continuu de la Avram Iancu spre est, in versantii Ariesului pana mai departe de orasul Campeni.
    Aceasta serie se compune din sisturi sericito-cloritoase si sisturi cuartoase cu intercalatii de gnaise albitice si porfire metariolitice, din sisturi sericitoase cu intercalatii discontinui de gnaise oculare (cunoscute mai la est de localitatea Avram Iancu). Orizontul superior al Seriei de Muncel este bine dezvoltat in versantul drept al Ariesului, de la Avram Iancu pana la Gura Sohodolului. Acest orizont este format din cuartite grofitoare, peste care se dispune Seria marmurelor de Sohodol.
    In structura Panzei de Muncel de la vest de Muntele Gaina au o dezvoltare apreciabila metagranitele gnaisice, metaporfiritele granitice ca si poriroidele metariolitice si metadacitice .
    Seria marmurelor de Sohodol, atribuita Cambrianului superior sau Ordovicianului (Ianovici et al 1976) se poate urmari continuu in versantul de sud al Ariesului, din Dealul Crisului pana la Sohodol-Campeni. Aceasta serie se dispune peste sisturile grofitoase si cuartitele negre ale Seriei de Muncel. Determinarile palinologice atesta varsta Cambrianului Superior-Devoniana pentru aceasta marmura.
    Seria de Pauseni, impreuna cu Seria de Poiana, si cu filitele Seriei de Arieseni apartin Cristalinului hercinic, caracterizat printr-un grad scazut de metamorfism. La izvoarele Ariesului Mic, Seria de Pauseni este reprezentata printr-un complex grezos-conglomeratic metamorfozat in faciesul sisturilor verzi, complex atribuit devonianului (390-350 milioane ani). Asadar, Seria marmurelor de Sohodol, tine de Apusenii nordici si nu de Muntii Apuseni (cum spun unii dintre geografi). O formatiune similara de filite siricitoase si metaconglomerate de varsta Carbonifer inferior-Devoniana, denumita "Seria de Poiana" suporta anormal Seria de Biharia in zona Masivului Biharia.
    Seria de Arieseni, ocupand partea inferioara a Panzei de Arieseni, se compune dintr-un complex de roci metapelistice si metaplasmitice (Seria sisturilor verzi), complex care este strabatut de mai multe corpuri tabulare de roci metaeruptive bazice (=metadiabaze). Determinarile palinologice atesta varsta Carbonifer superioara (325-350 milioane ani) pentru sisturile siricitoase cu intercalatii de metaconglomerate . De la Arieseni se continua spre sud, prin satele Biharia si Badai pana la raul Aries la Tarsa si Avram Iancu.
    B. Formatiuni sedimentare sunt reprezentate prin depozite paleozoic-superioare (Permiene), prin depozite Cretacic superioare si prin sedimente de varsta cuaternara.
    Permianul (290-230 milioane ani) este cunoscut la Garda in Panza de Finis-Garda si cu o dezvoltare mai larga, la Scarisoara-Lazesti-Vadu Motilor in structura Panzei de Arieseni.
    Intr-o succesiune caracteristica Permianul din Panza de Arieseni se compune din Formatiunea conglomeratelor laminate care se dispune deasupra sisturilor verzi carbonifere.
    Deasupra acestei formatiuni urmeaza Formatiunea gresiilor vermiculare in care apar intercalatii de "porfire cuartifere" (riolite), de tufisuri sudate riolitice si de conglomerate feldspatice.
    La partea superioara a Permianului se pot recunoaste cuartite cu continut de feldspat (gresiile oligomietice) si argilite de culoare violaceu-caramiziu . Gresiile oligomietice din Muntele Tapu contin o forma fosila ce indica Permianul. In cuprinsul Permianului este separata, de asemenea "Formatiunea vargata" compusaa din cuartite, arcoze, argilite si din corneene rulante de culoare neagra, formatiune care este acoperita de filite  violaceu-negricioase. Variatiile de culoare, ca si neformatiile corneene sunt explicate prin influenta metamorfismului termic datorat intrusiunilor magmatice banatitice.
    Depozitele sedimentare Cretacic-superioare (80-65 milioane ani) se dispun discordant in doua areale: unul estic care se poate urmari qvasi-continuu, din Poiana Vadului prin Varful Ciorasa si mai departe spre sud, peste raul Aries, in Valea Vidrisoarei si mai departe in Dealul Crisului. Cel de al doilea, mai la vest apare la Tirsa-Plai si mai la sud in Muntele Gaina. Acesta din urma reprezinta, de fapt, Sedimentarul cretacic din bazinul Halmagel-Muntele Gaina.
    Sedimentarul din arealul estic incepe cu un orizont de conglomerate brecciforme continand elemente de sisturi cristaline si un ciment fiabil brun-roscat. Acest orizont marcheaza inceputul transgresiunii marii Santoniene in bazinul Vidra-Avram Iancu. Pe verticala, conglomeratele trec gradat la gresii si la sisturi argiloase roscate  si cu caracter local, la sisturi carbunoase. In continuitate stratigrafica urmeaza "Orizontul gresiilor cu Actalonella si al calcarelor cu Hippuriti", un orizont cu fauna fosila de apa calda. In punctul fosilier "Dealul cu Melci", la confluenta Ariesului cu Valea Slatinei de la Vidra . Acestia mentioneaza speciile Actalonella gigantea (D'Orbigny, A. Larnarki Zekeli, A. Conica Zekeli).
Spre partea superioara gresiile trec la un facies magnos si apoi la gresii grosiere cu tipare de  lamellibranchiate, gasteropode si corali.
    Orizontul gresiilor bsilifere contine lentile de calcare recifale cu Rudisti. In punctul fosilier din Valea Vidrisoarei, M. si D. Lupu (1956) au determinat formele:
  • Hippurites collicitus Woodward
  • Hippurites nabreviensis Futterer
  • Vaccinitis oppeli Douville
  • Vaccinites gosaviensis Douville
  • Piranaea sp.
  • Radiolarites sp.
    O fauna similara a fost recunoscuta mai la vest, in Valea lui Balan (punctul fosilier Dambu Breazului).
    Deasupra orizontului cu fauna de gasteropode si corali se dispune  Orizontul marnelor cenusii cu irocerami, un orizont cu continuitate remarcabila. In Valea Slatinei, la baza acestui orizont a fost determinata specia Inoceramus glatzial (non Andest). Marnele cu inocerami sunt atribuite Campanianului care se incheie printr-un facies de Wildflisch. Cretacicul superior din arealul Poiana Vadului-Dealul Crisului se continua cu o seriedetritica flisoida, atribuita Maastrichtianului.
    Sedimentarul din Muntele Gaina cuprinde in baza un orizont grezos-conglomeratic de varsta Santanian-Campaniana si un orizont terminal grezos-calcaros in facies de flisch, care marcheaza Maastrichtianul.
    Cuaternarul, cu o dezvoltare discontinua in lunca Ariesului este reprezentat prin aluviuni si prin depozite de terasa.
    C. Rocile magmatice, in relatii tectogeneza alpina apartin magmatismului Cretacic superior-paleogen din Muntii Apuseni. Au o dezvoltare remarcabila in vestul regiunii, reprezentand continuarea unui aliniament din Valea Halmagiului in Muntele Gaina, la Tarsa-Plai si mai departe spre nord, in Masivul Biharia. Mai la est, aceste roci au o distributie neinsemnata, sub forma unor apofize si dikcuri.
    Rocile magmatice banatice din aceasta regiune strabat prin diferiti termeni stratigrafici  ai Cretacicului superior, inclusiv Maastrichtianul din Muntele Gaina. Formeaza corpuri intrusive mai dezvoltate, in facies hipoabisal sunt insotite  de aureole  largi de roci cornificate (ca efect ai metamorfismului termic).
    In lucrarile publicate sunt descrise diorite si microdiorite cu piroxen, diorite cuartifere cu hornblenda, andezite, dacite si riolite; in Masivul Biharia este conturat un stock de granodiorite insotit de corpuri mai mici de microgranodiorite porfirice, riolite si andezite. Toate tipurile petrografice mentionate mai sus sunt traversate de filioane  de lamprofire si de bazalte in lungul unui sistem de factori cu directia  NV-SE si N-S .

Elemente de tectonica
    Aranjamentul arhitectonic actual al partii de sud a Muntilor Bihor a fost constituit  intr-o succesiune de fenomene in decursul evoluttiei geologice a regiunii.
    Deformatiile cele mai vechi au fost in general, sterse de miscarile hercinice si mai ales de cele din ciclul alpin.
Observatiile microstructurale asupra formatiunilor paleozoice  din Panza de Arieseni au adus la recunoasterea unei prime faze de cutare a sisturilor verzi in timpul Carboniferului mediu si superior. O a doua faza de cutare intervine dupa Permianul mediu . Cat priveste structurile de panza din (Arieseni) Apusenii nordici, implicit cele ale Muntilor Bihor se admite, pe baza datelor geologice la scara regionala, ca ele sunt datorate tectogenezei, anterioare Senonianului.
Chiar daca prima etapa a putut avea loc in timpul Mezocretacicului, generarea seriajelor s-a desfasurat in principal in Cretacicul superior, in timpul Turonianului .
    Deformatiile "postectonice"-laramice si mai noi au in general un caracter ruptural. Ele afecteaza Maastrichtianul producand compartimentarea terenului in forma de blocuri. Miscarile laramice au favorizat instalarea magmatitelor banatice in lungul unui aliniament regional NE-SV. Cele mai noi fracturi, NNV-SSE, au mijlocit localizarea filoanelor de laissporfire si de roci bazaltice, frecvente in partea de vest a regiunii.

        Situatia  demografica
    Administrativ, comuna Avram Iancu se compune din 33 de sate (in 1998) si cel putin din tot atatea cranguri, grupuri mai mici de cate 14-20 case numite si catune sau grupuri mai mari de 50-200 case, izolate mai cu seama in campuri inconjurate de padure aflate la 1-2 km departate de grupurile mai compacte de case ale crangurilor invecinate: Dealul Tebii de Orgesti, Dealul Horghii de Casoaia, Bonti de Martesti, Curse de Cocesti, Gemeni de Cartulesti sau Casoaia, etc. Comuna se subimparte in patru sate mari: Avram Iancu-Centru, Tarsa, Vidrisoara si Incesti (Casa Iancului) de care apartin 33 de sate (in 1998), altadata 38 de sate-cranguri (in 1975). Satele-cranguri sunt cuprinse in cele patru sate mari astfel:
  • de Avram Iancu apartin: Avram Iancu-Centru, Carasti, Cocesti, Coroiesti, Gojeiesti, Jojei, Soicesti, Valea Utului;
  • de satul Tarsa, cel mai populat sat al comunei, apartin: Achimetesti, Avramesti, Badai, Calugaresti, Casoaia, Candesti, Cartulesti, Orgesti, Cocosesti, Dumadesti, Tarsa, Tarsa-Plai, Plai, si Verdesti;
  • de Vidrisoara apartin: Boldesit, Dealul Crisului, dolesti, Patrutesti, Stertesti, Valea Maciului si Vidrisoara;
  • de Incesti apartin satele: Heleresti, Incesti, Martesti si Puselesti.
    Declinul demografic constant si progresiv (mai ales in ultimele decenii ale secolului al XX-lea) a atras dupa sine disparitia unor cranguri: Curse, Gemeni, Craciunesti, Bonti, Tarnita, Dealul Hijului, sau contopirea satelor mai putin populate cu satele-cranguri mai populate, primele disparand administrativ ca sate, pastrandu-si doar denumirea de crang.

Ocuparea populatiei
    Salariati 227, din care:
  • posta telecomunicatii: 6
  • financiar-bancare: 2
  • tranzactii imobiliare: 2
  • administratie publica: 23
  • invatamint: 28
  • sanatate si asistenta sociala: 19
  • silvicultura: 29
  • industrie extractiva: 18
  • industrie prelucratoare: 124
  • energie electrica: 8
  • constructii: 10
  • comert: 37
  • hoteluri si restaurante: 2
  • transport si depozitare: 8
  • alte activitati de servicii colective: 8
  • activitati ale personalului angajat in gospodarii personale: 1
  • someri in cautarea unui loc de munca: 33
    Lucratori pe cont propriu: 129
    Lucratori familiali in gospodarie proprie (agricultori): 101
    Pensionari: 508
    Elevi, studenti: 236
    Casnici: 321
    Intretinute de alte persoane: 156
    Intretinute de stat: 4
    Alte situatii: 88

    Populatie activa a comunei este de  552 persoane , din care ocupata 460, neocupata in cautarea unui loc de munca 59, in cautarea primului loc de munca 33.
    Populatie inactiva: 1313
    Total populatie: 1865